Nu există comentarii încă

Seria „Ce a însemnat Crucea lui Cristos pentru…”

   Vă prezentăm o serie de predici din ciclul ”Ce a însemnat Crucea lui Cristos…”, serie derulată pe parcursul lunilor martie, aprilie și mai 2013, predici susținute în cadrul Bisericii Baptiste Betel din Mediaș.

Ce a însemnat Crucea pentru Dumnezeu – 31 martie 2013

Referinţe: Romani 3.24-26

Dumnezeu Tatăl L-a lăsat pe Fiul Său să moară pe cruce pentru salvarea oamenilor. Dar care este însemnătatea acestui lucru, ce a însemnat pentru Dumnezeu crucea lui Isus?
1. Crucea Domnului Isus Cristos a însemnat înlăturarea mâniei lui Dumnezeu
Tot ceea ce făcea omul reprezenta împotrivire față de voia lui Dumnezeu, efectul implicit era mânia și pedeapsa lui Dumnezeu. ”Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23.) În perioada Vechiului Testament, pentru păcatele oamenilor trebuiau aduse jertfe de animale pentru ispășirea oamenilor. Domnul Isus a venit să aducă o singură jertfă cu valoare eternă, oprind astfel procesiunea jertfelor aduse din nou și din nou.
Deși dragostea lui Dumnezeu este o caracteristică atrăgătoare, nu trebuie să trecem cu vederea mânia lui Dumnezeu, un aspect deosebit de important, ce scoate în evidență dreptatea Lui, dreptate ce trebuia să pedepsească păcatul. Jertfa lui Isus are rolul de a îndepărta așadar mânia Creatorului. Sacrificiile vechi-testamentale aveau o problemă: ele nu rezolvau problema de fond, acordau doar o soluție de moment fără o rezolvare definitivă. Când Isus Cristos a murit, Dumnezeu a oferit rezolvarea prețului ce trebuia plătit pentru înlăturarea mâniei Sale pricinuite de păcat. Capitolul trei din Evanghelia după Ioan reliefează faptul că omul ce crede în Domnul Isus și acceptă jertfa Lui ca și preț de răscumpărare, are viață veșnică, iar mânia lui Dumnezeu e ridicată de pe om.
2. Crucea Domnului Isus Cristos a însemnat demonstrarea dreptății lui Dumnezeu
De ce a trebuit să moară Fiul lui Dumnezeu? Păcatul trebuia pedepsit! Nu exista nici-o altă soluție pentru satisfacerea dreptății divine. Omul a încercat tot felul de metode, nici una dintre ele însă nu a fost îndeajuns. Dumnezeu a ales calea jertfirii Fiului Său, crucea Calvarului a reprezentat metoda agreată de Dumnezeu pentru ca prețul păcatului să fie plătit.
3. Crucea Domnului Isus Cristos a însemnat revărsarea harului divin
Mântuirea este un dar nemeritat, răscumpărarea este oferta făcută pentru oameni de către Dumnezeu. Harul Lui este ceea ce ne trebuia fiecăruia dintre noi, dar nu era la îndemâna noastră. Îndurarea divină este cea care a înlăturat mânia sfântă prin declanșarea harului. Suntem legați în noi înșine, dar mâna lui Dumnezeu a fost întinsă pentru ca salvarea noastră să poată fi realizată. ”Pe Cel ce n-a cunoscut nici-un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21). Isus Cristos a luat asupra Lui tot ceea ce ne încărca în mod negativ: condamnarea și judecata lui Dumnezeu. El ne-a eliberat prin singura metodă agreată de Dumnezeu.
Nu poți să devii mai bun, nu poți plăti prețul: aceasta s-a realizat deja! Prețul plătit de către Domnul Isus Cristos a înfăptuit ceea ce tu nu poți realiza niciodată. Acceptă azi acest preț, crede în Isus Cristos, iar mânia lui Dumnezeu va fi ridicată și de peste tine!

Ce a insemnat Crucea pentru Cristos – 7 aprilie 2013

Referințe: 2 Corinteni 5.21

Marele evanghelist Spurgeon numea acest verset inima Evangheliei. Este versetul prin care putem înțelege cum să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu. El ne-a chemat să răspândim Vestea Bună pretutindeni, așa că noi trebuie să știm ce este Evanghelia și care este Evanghelia.
1. Caracterul lui Cristos
În Domnul Isus nu a locuit niciodată vreun păcat. El a fost în totalitate neprihănit, nu a greșit și nu a încălcat legea lui Dumnezeu. Nu s-a abătut de la calea Lui și nu a ieșit niciodată din voia Lui. Dacă ar fi făcut chiar un singur păcat, nu ar fi putut plăti pentru păcatul nostru. El a trebuit să fie desăvârșit și a fost desăvârșit. Aflăm că a fost neprihănit chiar de la acuzatorii Săi, care au plătit martori mincinoși pentru a-l acuza. Sutașul de la cruce, unul din executanții pedepsei, a recunoscut cutremurat că Domnul Isus a fost Fiul lui Dumnezeu. Caracterul Lui nu a fost așadar contaminat de păcat, chiar dacă a trăit într-o lume plină de păcat. Păcatul nu s-a lipit de El și chiar a susținut că nimeni nu-l poate arăta ca un păcătos. A fost un miracol moral, o desăvârșire în natură umană și chiar dacă a fost ispitit ca și noi în toate lucrurile, El nu a păcătuit.
2. Sacrificiul lui Cristos
Domnul Isus s-a făcut păcat pentru noi. Asta nu înseamnă că a devenit păcătos, pentru că nu ar mai fi putut să fie mântuitor, ci și-a asumat toate păcatele noastre, rămânând nepătat. Dumnezeu l-a socotit însă păcătos, numărându-L în rândul celor fărădelege. A luat locul nostru și a fost osândit în locul nostru, realizând, chiar dacă este greu de acceptat pentru mulți, jertfa desăvârșită, ispășirea perfectă și totodată singura cale de mântuire. Plata păcatului pe care o meritam noi, moartea, a fost achitată de El și acum, orice om care se încrede în Cristos, are neprihănirea lui Dumnezeu.
3. Darul lui Cristos
Domnul Isus s-a făcut calea pe care noi putem ajunge la Dumnezeu. În Domnul Isus, noi suntem considerați de Dumnezeu neprihăniți. Acesta este schimbul pe care îl face Dumnezeu cu noi: pentru eliberarea noastră, a fost condamnat Domnul Isus, El a murit pentru ca noi să primim viața. Dreptatea lui Dumnezeu a fost astfel îndeplinită. Acum avem îndreptățirea lui Dumnezeu, eliberarea totală de sub condamnare. La cruce găsim darul pe care Dumnezeu îl întinde înspre noi și pe care noi trebuie să-l primim prin credință: noi venim cu o viață păcătoasă, dar Dumnezeu ne dăruiește viața veșnică, prin credința în Domnul Isus Cristos.

Ce a însemnat Crucea pentru Satan – 21 aprilie 2013

Referințe: Coloseni 2.13-16

Cel mai probabil, cuvintele Domnului Isus Cristos „S-a sfârșit!” au stârnit bucuria iadului. Bucuria cauzată de moartea lui Isus a fost transformată însă în cea mai mare înfrângere pentru Satan. Dar să vedem ce spune Biblia despre această bătălie spirituală, nevăzută de ochii omenești, să vedem ce a realizat moartea pe cruce a lui Cristos.
1. Capul lui Satan a fost zdrobit
Geneza 3.15: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta își va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul.” Iată revelarea planului lui Dumnezeu programat în derularea istoriei, cu veacuri înainte de a fi dus la îndeplinire. La o primă vedere nu-L regăsim în toate acestea pe Fiul lui Dumnezeu. Cristos este sămânța ce avea să zdrobească capul nesupunerii Diavolului. În lucrarea Lui, Isus Cristos a avut parte la rândul Său de suferință (simbolistica zdrobirii călcâiului). În Vinerea Mare Fiul Celui suveran a primit o lovitură puternică, dar în dimineața învierii, Dumnezeu și-a arătat puterea mareață.
2. Lucrările Diavolului au fost nimicite
Satan este un inamic ce a fost învins și va veni ziua când incapacitatea lui de a face rău va deveni totală. Textul din Romani 1.18-21 vădește faptul că nicio împotrivire în fața Creatorului nu va ramâne nepedepsită.
3. Puterea morții a fost zdrobită
Evrei 2.14-15: „Astfel, deci, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul și să izbavească pe toți aceia care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor.” Frica de moarte este cea mai mare teamă pe care o au oamenii. Aceasta frică este folosită de către Satan pentru a ne ține sclavi. Moartea lucrează prin intermediul păcatului, întrucât prin el a intrat moartea în lume, dar acesta poate fi lăsat la picioarele Mântuitorului, iar El ne va elibera de ceea ce ne trage înspre iad.
1 Corinteni 15.26 afirmă cu tărie că, în cele din urmă, moartea ce ne este actualmente dușman, va fi nimicită. Pentru credincioșii eliberați de sub puterea păcatului moartea este pasul dintre Pământ și veșnicie: credinciosul închide ochii pe Pamânt și îi deschide în Cer.
4. Prizonierii Diavolului au fost eliberați
Luca 4.18: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați.” Cine sunt cei captivi? Cei ce se află sub influența Diavolului, oamenii ce stau departe de prezența lui Dumnezeu.
Efeseni 2.1-7 sintetizează atât de bine ce se întâmplă cu omul ce se întoarce la Dumnezeu, prezintă transformarea ce are loc în inima și persoana omului schimbat. Isus Cristos a venit în lumea noastră pentru a ne elibera.
5. Puterile demonice au fost dezarmate
A dezarma înseamnă a lua toate mijloacele de atac ale celui ce îți poate face rău. Biruința lui Isus a atras rușinea peste legiunile demonice. Aceștia mai au încă putere, însă doar atât cât le mai permite Dumnezeu și în masura în care noi înșine îi reînarmăm prin trăirea noastră în păcat. Romani 1.19-32 ne comunică faptul că omul ce se împotrivește influenței lui Dumnezeu va fi lăsat în cele din urmă în voia pornirilor sale, dar trebuie conștientizat pericolul la care se supune un astfel de om, acela de a se afla pe teritoriul celui necurat.
6. Osânda lui Satan este garantată
– Ioan 12.31: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stapânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.”
– Apocalipsa 20.10: „Și Diavolul care-i înșela a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și proorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor.”
Se ridică întrebarea: daca Satan a fost deja învins, de ce mai există atâta răutate, de ce impactul Celui Rău este așa de pronunțat? Din punct de vedere juridic Satan a fost judecat, găsit vinovat și osândit. El se află acum într-o perioadă de cauțiune, perioadă în care mai poate influența prin răutatea lui, mai poate distruge vieți, familii, destine veșnice și totul se realizează pe baza acceptării din partea oamenilor a acestor înșelătorii. Crucea este locul unde Satan a fost învins:
– Efeseni 6.11-17. Metoda de a evita pericolul infuenței satanice este folosirea armurii lui Dumnezeu.
– Iacov 4.7. Porunca și promisiunea lui Dumnezeu: stați sub autoritatea Domnului, iar Diavolul va fugi de la voi! Nu puterea noastră, ci puterea lui Dumnezeu.
– Efeseni 6.18. Rugăciunea este necesară pentru o viață de biruință. Domnul Isus S-a luptat în rugăciunea din grădina Ghetsimane. Repulsia față de păcat L-a condus în prezența Tatălui.
– Matei 10.32-33.Renunță la lucrările lui Satan și mărturisește-L pe Cristos în mod deschis. Frica, păcatul, nelegiuirea ne țin robiți în fața Diavolului.
Există o mare nădejde pentru cei răscumpărați. Dimineața învierii a adus victoria glorioasă. Căpetenia credinței noastre a înviat și l-a biruit pe Satan, iar această biruință ne-o dă și nouă.

Ce a însemnat Crucea pentru lume – 19 mai 2013

Referințe: 1 Corinteni 1.18-25

Corintul, cetate antică grecească, a avut parte de mesaj din partea lui Dumnezeu: crucea lui Cristos. Orice religie sau ideologie are un simbol: budismul – floarea de lotus, iudaismul – steaua lui David, musulmanii – semiluna. La începutul creștinismului, acesta nu a avut niciun simbol. A trecut multă vreme pâna când crucea a ajuns sa fie folosit ca și simbol universal al acestuia.
Crucificarea, în contrast cu metodele moderne de pedeapsă capitală, era o metodă de moarte lentă, în care suferința era factorul constant.. Unii văd în crucea lui Cristos un simbol al rușinii, dar alții văd lucrarea plină de slavă a lui Dumnezeu.
1. Lumea este ofensată de cruce – vers. 23
Pentru evrei ideea salvării prin crucificarea lui Isus Cristos era de neacceptat. Mesia trebuia sa fie un lider puternic, ce trebuia să răstoarne influența romană. Domnul Isus însă avea ca scop reforma spirituală, nu cea politică.
Grecii, ca unii ce îmbrațișau filosofia, socoteau crucificarea un nonsens pentru că Dumnezeu nu putea să moară. Dupa 2000 de ani lumea a ramas cam la fel: jertfirea Fiului lui Dumnezeu este o ofensă gravă.
2. Lumea este judecată de cruce – vers. 18a
Ținta crucii este mândria umana. Toți cei ce resping doctrina crucii, esența lucrării de mântuire a Domnului Isus Cristos, se află pe calea pierzării. Oamenii nu conștientizează gravitatea păcatelor din viata cotidiană. Omul este incapabil să se autosalveze, cele mai bune fapte ale noastre nu ne pot repune în relație corectă cu Dumnezeu. Oamenii întreabă: ce să fac ca să fiu mântuit? Raspunsul este: NIMIC nu poate fi facut de către om, totul a fost făcut deja de Dumnezeu! Aceeași cruce îi salvează pe unii, dar îi condamnă pe alții.
3. Lumea este mântuită prin cruce – vers. 18b
Ioan 3.14-16 și Numeri, capitolul 21, ne arată că salvarea de mânia stârnită a lui Dumnezeu, cauzată de nemultțmirea și cârtirile poporului evreu în peregrinajul prin pustie, a fost prin atârnarea pe un lemn a unui șarpe. Credința cu care oamenii mușcați de șerpii înfocați priveau spre șarpele atârnat pe lemn, îi așeza într-o stare de ascultare față de Dumnezeu, ei respectau astfel voia Creatorului. Isus Cristos atârnat pe lemnul crucii, lucrarea Lui acceptată prin credință ne aduce în starea de supunere față de voia Tatalui si ne salvează sufletele. Șarpele a reprezentat la începuturile omenirii, simbolul păcatului, a îndepărtării omului de Dumnezeu. Moartea Fiului lui Dumnezeu este SINGURUL preț acceptat de Dumnezeu, singurul mijloc de salvare. Paradoxul este că nu te poate salva daca nu vrei să crezi aceasta. „Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru ca Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2).

Ce a însemnat Crucea pentru Biserică – 26 mai 2013

Referinţe: Galateni 6.14

Pentru a putea înțelege mai bine însemnătatea crucii lui Cristos, ne vom îndrepta privirile asupra unei persoane pentru care această cruce a reprezentat însăși esența și rațiunea de a trăi: apostolul Pavel. Orice altceva trecea în plan secundar, nimic din această lume nu reprezenta un interes suficient de mare, chiar dacă ar fi avut multe motive de mândrie.
1. Cu ce nu se lăuda apostolul Pavel?
Deși au existat multe lucruri cu care s-ar fi putut lăuda, totuși nu a făcut-o. Iată câteva motivații pentru care, omenește vorbind, ar fi putut-o face:
– privilegiile naționale. Evreu convins, născut din tată evreu într-o cetate romană – Tarsul Ciliciei, nu și-a uitat rădăcinile iudaice, chiar dacă nu i-a fost străină nici cultura romană. Evrei răspândiți în popoarele printre care au fost deportați se împărțeau în două categorii:
A. Cei ce îmbrățișau cultura popoarelor, se lăsau asimilați de respectivele națiuni
B. Cei care și-au păstrat identitatea națională. Pavel era unul dintre aceștia
– lucrările sale. Deși aflat în pericol de moarte în multe din călătoriile sale, a păstrat o atitudine de smerenie, oferind glorie lui Dumnezeu în loc să o păstreze pentru el.
– cunoștința lui. Un om cu daruri și cunoștințe deosebite, un om dotat cu înțelepciune și înteligență aparte. Scrisul și vorbirea erau folosite de el cu deosebit talent. Dotat din punct de vedere spiritual într-un mod aparte nu s-a folosit de aceasta pentru a se lăuda pe sine însuși: ”În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos (…)”
2. Ce este crucea lui Cristos?
Trebuie să înțelegem semnificația corectă a crucii, întrucât în Cuvântul lui Dumnezeu ea are mai multe înțelesuri.
A. Un element din lemn. ”La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce.” Filipeni 2.8
B. Încercările sau necazurile prin care trecem. ”Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine” Matei 10.38. Contextul puțin mai larg oferit de versetele 36, 37 și 39 ne va arăta că referirea la cruce se raportează la a fi la dispoziția Mântuitorului, se referă la suferința din cauza lucrării pentru Cristos.
C. Învățătura răscumpărării prin jertfa Domnului. ”Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu” 1 Corinteni 1.18. Crucea lui Cristos este jertfa de ispășire pe lemnul crucii, actul de răscumpărare a oamenilor.
3. De ce ar trebui creștinul să se laude cu crucea lui Cristos?
– crucea a fost planificată de Dumnezeu încă de la întemeierea lumii
– crucea este singura cale a mântuirii. Salvarea din păcat, dezrobirea de influența atât de mare a acestuia este asigurată de ea
– crucea a fost un act voluntar. ”Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” Evrei 10.7 Dumnezeu nu avea nevoie de noi, dar a dorit să ne salveze din cauza dragostei Sale.
– crucea este puterea slujitorului care vine înaintea lui Dumnezeu. Crucea este puterea lui Dumnezeu. Temelia dezvoltării Bisericii este jertfa Domnului Isus Cristos. Chiar dacă, în sine, este o imagine ce ne stârnește repulsia, întrucât păcatul nostru a provoacă, însemnătatea ei este bucuria noastră deplină. Crucea Domnului Isus Cristos este astfel motivul de laudă pentru creștini, pentru oamenii ce trăiesc de-acum pentru slava lui Dumnezeu.

Postează un comentariu