Nu există comentarii încă

Situații fără speranță – Ce ai tu, Agar?

agarReferințe: Genesa 21.8-21

Biblia este o carte a nădejdii, cu un mesaj despre răscumpărare. Mesajul ei ne duce la speranţa pe care omul o nutreşte din cele mai vechi timpuri până azi. Ea este însă plină şi de relatări privitoare la situaţii imposibile pentru mintea omenească. Totuși, deși sunt atât de multe lucruri de netrecut pentru om, Dumnezeu face totul posibil. Una dintre aceste situaţii este cea prezentată azi. Povestea femeii numită Agar începe în casa unui om credincios, numit Avraam. Deși avea să fie socotit drept „tatăl tuturor credincioşilor”, viaţa de familie a acestui om era un dezastru. El a socotit că trebuie să dea o mână de ajutor lui Dumnezeu, astfel încât Creatorul să-şi ducă la îndeplinire planul. Așadar, Agar se afla într-o situație extrem de complicată. Cu toate astea, în viaţa roabei lui Avraam apare un licăr de speranţă şi aceasta trebuie să fie o încurajare pentru fiecare dintre noi. „Ce ai tu, Agar?” Care este durerea ta? Care este situația ta complicată?

1. O respingere dureroasă – vers. 9-14

La petrecerea lui Isaac, Ismael este surprins râzând, într-un mod care pe Sara o deranjează, considerând acest râs unul batjocoritor. Stăpâna casei îi solicită astfel lui Avraam să alunge pe roaba acestuia şi pe copilul ei. A-l batjocori pe Isaac însemna să batjocoreşti poporul lui Dumnezeu, să batjocoreşti promisiunile lui Dumnezeu, ba chiar puterea lui Dumnezeu, care a intervenit într-un mod miraculos, pentru că din doi oameni înaintaţi în vârstă s-a putut naşte un copil. Durerea lui Avraam a fost una deosebită, întrucât Avraam iubea pe propriul lui copil. A fost o zi grea pentru acest om ziua când a trebuit să-l alunge din casă. O zi şi mai grea a fost cea în care Dumnezeu i-a solicitat lui Avraam să sacrifice pe Isaac, fiul făgăduinţei. Când suferinţa vorbeşte, niciodată nu va fi lipsită de audiență. Unii dintre noi poate suntem deja acolo, în suferinţă. Alţii suntem poate pe drumul spre suferinţă.

2. O realitate disperată – vers. 15-16

I. O realitate a problemelor. Deși durerea lui Avraam era mare, Dumnezeu îi spune să asculte de solicitarea Sarei. Iar Avraam a ales să se conformeze voii divine, s-a încrezut în Dumnezeu că El le va purta de grijă. 2 Corinteni 1.8 vorbeşte despre experiența apostolului Pavel, o experiență atât de puternică încât speranţa a ajuns să fie doar un principiu, nu o realitate. Versetele 9-10 vorbesc însă despre mângâierea oferită de Dumnezeu.

II. O realitate a durerii: vers. 16. Agar se prăbuşeşte emoţional, viaţa ei a ajuns într-un punct în care nu mai poate face nimic. Aflată în deşert, lipsită fiind de apă şi de speranţa vieţii, Agar realizează că nu mai există scăpare. Tu, ai ajuns vreodată acolo? Dacă nu ai trăit încă asemenea experienţe, fii pregătit! Psalmul 55 arată frământarea unui suflet care nu mai vede nicio scăpare. David a ajuns în disperare şi singura lui scăpare a realizat că este doar la Dumnezeu.

III. O realitate a unei rugăciuni ascultate: vers. 16-17. Rugăciunea este o resursă întotdeauna la dispoziția fiecărui credincios. Nu este vorba despre o anume zi sau despre un anume timp al zilei. Rugăciunea este disponibilă oricând şi ar trebui să o folosim oricând, cu prioritate, nu ca ultimă instanță. Promisiunea lui Dumnezeu este: „Cereţi şi veți primi! Dumnezeu îți va oferi tot ce îți trebuie, atunci când trebuie!

3. O resursă dosită – vers. 17-21

Agar se afla într-o situație complicată şi, datorită concentrării pe această situație, ea nu a mai văzut soluția oferită de Dumnezeu. A trebuit ca Dumnezeu să intervină în modul cel mai direct posibil pentru ca viaţa Agarei să fie salvată.

I. Providenţa lui Dumnezeu. Galateni 4 prezintă imaginea lui Ismael şi Agar în contrast cu Isaac şi Avraam: este vorba despre contrastul dintre Lege şi har. Până când nu umbli prin văi adânci, nu știi să apreciezi crestele munţilor. Cei trei tineri nu s-au bucurat de aprecierea împăratului până nu au trecut mai întâi prin cuptorul încins. Ucenicii n-au ajuns să se bucure deplin până nu au simțit pericolul iminent în furtuna de pe mare. Maria şi Marta nu au simțit căldura lacrimilor de bucurie la învierea fratelui lor, Lazăr, până când, mai întâi, obrajii lor nu au fost scăldaţi de lacrimile durerii.

II. Prezenţa lui Dumnezeu: vers. 17. Agar nu vedea, dar Dumnezeu era prezent acolo, în mijlocul frământărilor ei. Trebuie să ne aducem aminte că lui Dumnezeu îi pasă, că El se îngrijeşte de tine.

III. Promisiunea lui Dumnezeu: vers. 18. Nu numai că viaţa copilului a fost salvată, dar a fost făcută promisiunea unui mare popor al cărui inițiator avea să fie Ismael.

IV. Provizia lui Dumnezeu: vers. 19. Apa, atât de dorită de ei, a fost pusă la dispoziția lor.
Ascultă acum întrebarea pe care Dumnezeu ţi-o pune azi ţie: Ce ai tu? Care este problema ta, care este frământarea ta? Matei 11.28: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.”

(Mesaj expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 23 noiembrie 2014)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – PLAYER AUDIO sau
Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu