Nu există comentarii încă

Situații fără speranță – Trei bărbați răstigniți

golgotaReferințe: Luca 23.32-43

Imaginea pe care o avem în faţa ochilor este cea a trei bărbaţi pironiţi pe lemnul crucificării. Trei bărbaţi ce aveau un statut, la o primă vedere, asemănător. Şi totuși… Totuși atât de diferiţi! Unul dintre tâlhari este pe moarte, afundat în păcatele în care a trăit o viaţă întreagă. Caracterul lui denotă aroganță, lipsă de perspectivă şi răutate. Un alt tâlhar stă şi el crucificat alături de primul. Şi asupra lui apasă vina păcatelor făptuite de-a lungul vieţii, totuși se deosebește cu ceva de primul: conştientizează gravitatea faptelor lui. Un al treilea bărbat, aşezat între cei doi, moare nevinovat, osândit din pizma conducătorilor politici şi religioşi ai vremii sale. Trei bărbați: primul murea în păcat, al doilea murea pentru păcatele sale, iar al treilea murea pentru păcat. Să ne concentrăm atenția asupra celui de-al doilea tâlhar.

1. Situația lui fără speranţă – vers. 32-38

I. Tâlharul şi păcatul lui. Apăsat de greutatea faptelor sale, Biblia îl numește „răufăcător”, un om care nu se poate opri de la a face rău tot timpul. La Calvar era prezentă pe de-o parte mânia omului care îl osândea pe cel ce făcea răul, pe de altă parte era prezentă mânia lui Dumnezeu, ale cărui legi fuseseră încălcate mereu şi mereu.

II. Tâlharul şi pedeapsa lui. Răstignirea era o pedeapsă ce ne cutremură ori de câte ori privim în amănunţime la acest proces de tortură, ce avea drept sfârșit moartea celui crucificat. Multiplele leziuni interne, chinul sfâşietor, durerea chinuitoare îi înnebunea la modul propriu pe cei osândiți, de aceea unii mureau nu numai în chinuri fizice, dar şi înnebuniți din cauza durerilor.

III. Tâlharul şi pacostea lui. Durerea tâlharului era una extrem de chinuitoare, dar oricât de puternică era această durere, perspectiva iadului, a chinului veşnic, era insuportabilă. Oricât de plin de pace ar părea cel ce este aşezat în sicriu, aceasta poate fi o imagine înşelătoare, o imagine care este posibil să denatureze adevărul cu privire la destinul veșnic al celui decedat.

2. Solicitarea lui onestă – vers. 39-42

I. Convingerea sa onestă. Tâlharul ajunge să fie acum preocupat de viaţa lui irosită, face o retrospectivă a trăirii sale, iar rezultatul este părerea de rău. Își dă seama că este pe marginea unei eternităţi pentru care nu este pregătit. Înțelegem acum că Dumnezeu i-a luminat mintea şi a înțeles că se află pe un drum greșit. Acest proces se numește convingere, convingerea că păcatul ne-a pervertit viaţa şi nu mai putem face nimic pentru schimbarea noastră. Această convingere este procesul pe care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, o face în fiinţa umană.

II. Constatarea tâlharului. Într-unul din momentele de chin deosebit, în timp ce se mai împinge încă o dată în pironul cei îi țintuia picioarele pe lemn pentru a mai lua o gură de aer, acesta își dă seama că șansa lui de salvare există şi este atât de aproape de el. Salvarea lui a fost posibilă prin două aspecte: mărturisirea păcatului şi înțelegerea a cine este în realitate Isus.

III. Cererea tâlharului. În mijlocul agoniei, în mijlocul situației lui fără speranţă, tâlharul îl cheamă pe Domnul Isus printr-o credinţă simplă, dar eficientă. În timp ce oamenii din jur vedeau în Isus cel răstignit un impostor ce merită moartea cea mai dispreţuită, tâlharul vede în El Împăratul în a cărui împărăţie dorește să fie pentru eternitate. El cere unui muribund ca şi el să-şi aducă aminte de el, după moartea sa. Se uită la Isus şi-L vede pe Dumnezeu! O cerere incredibilă. A înțeles şi a crezut în ciuda tuturor factorilor ce se împotriveau acestei speranțe. Tâlharul era un om pierdut, dar Fiul Omului a venit să caute ce era pierdut și să mântuiască, acesta era destinul Fiului lui Dumnezeu.

3. Salvarea lui divină – vers. 43

Tâlharul nu avea niciun drept de a sta în prezenţa lui Dumnezeu. Toate faptele lui îl condamnau, faptul că se afla în executarea pedepsei sale pământeşti era dovada fără tăgadă că nimic nu-l putea îndreptăţi. Ce l-a determinat pe acest om să se schimbe atât de dramatic? Să fi fost modul în care Domnul s-a comportat în fata batjocurii omeneşti, să fi fost rugăciunea adresată Tatălui Ceresc pentru iertarea torţionarilor Săi? Nu știm sigur. Ceea ce știm este însă ca Cel ce stătea în mijloc, atârnat pe lemn, l-a schimbat pentru totdeauna.

Indiferent cât de departe eşti de Dumnezeu, indiferent cât de adânc eşti afundat în păcat, chiar dacă nu mai vezi nicio speranţă, Domnul Isus Cristos poate face schimbarea ta! Dacă a fost posibilă această schimbare pentru tâlharul de pe cruce, este posibilă şi pentru tine!

(Mesaj expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 07 decembrie 2014)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – PLAYER AUDIO sau
Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu