Nu există comentarii încă

Studiu biblic, cartea Apocalipsa, cap. 3

Studiu biblicReferinţe: Apocalipsa Apocalipsa 3.1-6

Tema: Sardes, biserica moartă

Mesajul de azi vorbeşte despre pocăinţă, despre întoarcerea la Dumnezeu. Vestea bună este aceea că mai există încă șansa reabilitării pentru cei morți în păcatele lor. O șansă oferită pentru a evita pedeapsa atât de cruntă a despărţirii veşnice de Dumnezeu, în iad.

1. Contextul istoric

Biserica din Sardes se afla în provincia din Asia Mică, provincie numită Lydia. Un oraș vechi, înființat cu aproximativ 1000 de ani înainte de naşterea Domnului Isus. Poziția geografică a cetății Sardes era una gândită pentru a fi unul dintre locurile aproape de nebiruit. Aurul prezent în cetate, poziția geografică, prezenţa unor împăraţi puternici, toate acestea au situat Sardesul într-un context deosebit. Unul dintre împăraţii puternici ai acestei cetăți a fost Cresus, un împărat care datorită bogăţiei sale şi a impresionantei armate strânse, a crezut că poate birui chiar Imperiul persan, lucru ce i-a atras în cele din urmă pieirea. Sardesul nu a căzut din lipsa armatei, a fortificaţiilor sau a bogăţiilor, ci din cauza nevegherii. Iată de ce Domnul avertizează biserica din Sardes tocmai cu privire la acest pericol al lipsei de veghere.

2. Cum se prezintă Cristos bisericii din Sardes? – vers. 1

Expresia „șapte duhuri” apare de patru ori în Apocalipsa:
– Cap. 1, vers. 4-5: o entitate spirituală, trei personaje
– Cap. 3, vers. 1: Duhul lui Cristos
– Cap. 4, vers. 5: Duhul Sfânt
– Cap. 5, vers. 6: ochii Mielului (ai lui Cristos)
Așadar, expresia ne vorbeşte despre Dumnezeu manifestat într-una sau mai multe ipostaze ale Sale.

3. Ce condamnă Cristos la biserica din Sardes?

– reputaţia noastră exterioară poate fi înşelătoare
– condiția noastră interioară va fi descoperită
Hainele mânjite reprezintă starea de păcat a oamenilor ce nu vor să se întoarcă la Dumnezeu. Hainele mânjite nu se referă la căderea accidentală în păcat, ci se referă la starea de trăire voită în păcat. Samson este un exemplu din Vechiul Testament al lipsei de veghere. Atunci când a luat cu uşurinţă puterea oferită de Dumnezeu, a pierdut în mod ruşinos binecuvântarea Domnului. David este un alt exemplu în acest sens. Atunci când a păcătuit cu Batșeba, Domnul s-a îndepărtat de la el, întrucât nu putea să binecuvânteze păcatul.
Chuck Swindoll a punctat 5 elemente caracteristici ale unei biserici moarte:
– închinarea este de domeniul trecutului
– preocuparea mai mult de cosmetice decât de caracter, al aspectului exterior decât al celui interior
– iubirea tradiţiilor mai mult decât iubirea de Cristos
– inflexibilitate şi opoziție la schimbare
– pierderea zelului evanghelistic şi misionar. Fariseii făceau o sumedenie de lucruri spirituale, dar pierduseră esenţa acestora, îl cinsteau pe Dumnezeu, dar nu cu inima.

4. Remediul propus de Domnul Isus – vers. 2-3

Soluția lui Dumnezeu pentru orice problemă a omului este pocăinţa. Acesta este un proces în primul rând al minţii. Pocăinţa este direct legată de conceptul „metanoia” – schimbarea minţii.
– trebuie să renunțăm la „dormitarea” noastră. Ne-a cuprins moleşeala plăcută a somnului, moleşeală însă atât de periculoasă.
– trebuie să revitalizăm dedicarea noastră. Dacă la începutul vieţii de credinţă eram înflăcăraţi de lucrurile bune, acum parcă nu ne mai pasă.
– trebuie să ne reamintim doctrina sănătoasă. Dacă ne lipseşte temeiul bun, fundația sănătoasă, trebuie să fim conștienți: ce clădim deasupra va suferi repercusiuni pe măsură.
– trebuie să reînnoim devoţiunea noastră. Trebuie să avem timp pentru închinare, pentru laudă, pentru meditare din Scriptură.
– trebuie să renunţăm la dezertarea noastră. Realitatea este că fugim de răspundere, considerând că alţii trebuie să facă ce este de făcut.
– trebuie să reflectăm la deciziile noastre. Nu trebuie să ne facem planuri doar la început de an, planuri ce poate nici nu vor fi duse la îndeplinire, ci trebuie să planificăm tot timpul lucruri pe care să le punem în practică.

5. Promisiunea făcută celor ce vor birui – vers. 4-6

Haina albă este singura cu care se poate ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Cât ne mai bucurăm că numele noastre sunt scrise în Ceruri? Domnul Isus face câteva promisiuni pentru cei care nu obosesc în vegherea lor:
– prezenţa Domnului: „împreună cu Mine”.
– puritatea Domnului: „îmbrăcaţi în haine albe… vrednici”.
– protecția Domnului: „nu-i voi şterge nicidecum numele”.
– primirea Domnului: „voi mărturisi… Tatălui… îngerilor”.

Din Sardes nu au mai rămas decât ruine… Să nu ne permitem așadar momente de neveghere, de relaxare spirituală, de somn păgubitor pentru noi, ci să luăm aminte ce spune Domnul peste veacuri, spre învăţătura noastră.

Vorbitor: pastor Gigi Dobrin, 28 decembrie 2014

Postează un comentariu