Nu există comentarii încă

Studiu biblic – Exodul 3,4 – Nu te împotrivi chemării lui Dumnezeu

studyReferințe: Exod 3.1-22, 4.1-17

Tema: Nu te împotrivi chemării lui Dumnezeu

Verset cheie: Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”      Isaia 52.7

Ideea centrală a studiului: Dumnezeu are o chemare specifică pentru fiecare copil al Lui. Important este ca noi să luăm seama și să fim receptivi atunci când El ne cheamă în lucrare.

Scopul studiului: Să te încurajeze să răspunzi pozitiv atunci când Dumnezeu te cheamă în slujire și să fii gata să faci tot ce îți cere El.

– ”Știu că Dumnezeu a vorbit în vechime, dar oare mai vorbește El și azi?”
– ”Dumnezeu vorbește azi precum o făcea în vremurile biblice sau are alte modalități?”
– Privind la chemarea adresată lui Moise de către Dumnezeu putem înțelege modul providențial al călăuzirii divine.
* Să privim puțin la acest personaj, Moise, și să înțelegem câteva aspecte privitoare la persoana lui:
– născut în robie, aproape de a nu cunoaște lumina zilei din cauza edictului dat de către Faraon cu privire la copiii evrei de parte bărbătească
– prin har divin ajunge să supraviețuiască, fiind crescut chiar în casa celui ce-l osândise la moarte – oare nu este acesta un miracol din partea Domnului?
– la 40 de ani fuge din Egipt, întrucât cei din poporul său nu i-au înțeles intențiile
– aproape de vârsta de 80 de ani Dumnezeu îl cheamă în pustiu să fie instrumentul vizibil al milei și îndurării lui Dumnezeu pentru poporul evreu, împreună cu care, în următorii 40 de ani avea să cunoască dragostea, dar și mânia Creatorului.
– el este unul dintre eroii credinței menționați în Epistola către Evrei 11.24-25
– scrierile sale au ajuns să fie temelia Scripturii pentru evrei, iar mai apoi, pentru noi, creștinii. Dacă apostolul Ioan avea să ne dumirească întrucâtva cu privire la vremurile de sfârșit ale lumii, Moise a ridicat într-o anumită măsură misterul ce înconjoară timpurile de început ale creației.
– simbolistica este extrem de evidentă când privim la Moise și la întregul context în care este el prezentat. Exodul sau ieșirea evreilor din Egipt ilustrează ieșirea creștinilor din viața de păcat, stâlpul de nor și cel de foc ni-L arată pe Dumnezeu implicându-se în viața copiiilor Săi. Mielul de paște îl înfățișează pe Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul întregii omeniri, iar Moise, în calitatea lui de eliberator al fraților săi, îl prefigurează pe Cristos Domnul, Cel care a lăsat Cerul pentru ca noi să avem acces în Cer.

1. Fii receptiv la chemarea lui Dumnezeu – Exod 3.1-10
– În cei 40 de ani trăiți în pustie, Moise a uitat probabil multe dintre lecțiile spirituale primite. Era timpul ca Dumnezeu să i le reamintească.

* Prima lecție de care Moise trebuia să-și aducă aminte era lecția privirii. Era nevoie să exerseze privirea spirituală ce trece dincolo de cotidian.
– Așa cum privirea naturală trebuie exersată în fiecare zi, privirea spirituală nu trebuie să stea nefolosită. Avem nevoie de ochi spirituali deprinși cu a-L vedea pe Dumnezeu în fiecare zi.

* A doua lecție de care trebuia să-și amintească Moise era lecția ascultării.
– Moise nu s-a arătat surprins de faptul că Dumnezeu l-a chemat pe nume, ceea ce indică o recunoaștere a lui Dumnezeu.
– Deși a avut parte de o educație deosebită în școlile egiptene, el nu și-a uitat rădăcinile evreiești, se pare că nici Dumnezeu nu era un necunoscut pentru el.
– Există însă o diferență între recunoaștere și ascultare, întrucât există credincioși care cunosc glasul lui Dumnezeu și totuși nu sunt gata de ascultare (să ne amintim de cazul profetului Iona).
– Ascultarea înseamnă supunere. Genesa 6.5-8, iar cheia este vers. 9b ”Noe umbla cu Dumnezeu”. După ce în continuarea cap.6 este menționat modul în care Noe trebuie să se îngrijească de construcția arcei, de strângerea animalelor și de hrănirea lor și a oamenilor ce vor supraviețui potopului, aflăm marele secret din relația lui Noe cu Dumnezeu: vers. 22 – ”Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.”
– Slujitorii lui Dumnezeu sunt aceia care recunosc glasul Stăpânului lor și sunt gata să se supună.

* A treia lecție de care Moise trebuia să-și aducă aminte era lecția trimiterii.
– Pentru Moise trimiterea sa a însemnat părăsirea zonei de confort și siguranță în vederea ducerii la îndeplinire a planului lui Dumnezeu. Oare pentru noi poate însemna același lucru?
– Pentru Moise începutul nu a fost cel mai fericit, dar în cele din urmă el s-a supus și a dat ascultare Domnului.
– Este posibil ca planurile pe care ni le facem cu privire la slujirea noastră publică să fie dată peste cap. Este posibil să experimentăm dacă nu eșecul, măcar o înfrângere de moment. Ce facem în aceste clipe? Ce faci când mesajul pare că nu a atins ascultătorii, ce faci când notele muzicale îți ies cu greu la timpul de laudă și închinare, ce faci când întinzi o mână stângace, iar salutul tău de-abia se aude? Ce faci când slujirea ta, indiferent că se face în față sau pe ultima bancă pare să nu fie atât de eficientă? Ce faci când mijlocești înaintea lui Dumnezeu pentru cineva drag, pentru un prieten sau pentru un vecin și totuși, parcă nu se schimbă nimic? Renunți sau continui?

2. Nu fugi de chemarea lui Dumnezeu – Exod 3.11-22, 4.1-12
– Începutul nu a fost prea fericit pentru Moise, au existat anumite ”runde de negocieri”, prin intermediul cărora Moise a încercat să invoce diferite scuze, pe care le putem clasifica într-o scară a scuzelor spirituale:

I. Falsa subapreciere: ”Cine sunt eu?”
– Totuși, Dumnezeu era Cel care avea să scoată poporul Său din Egipt, Moise fiind doar în instrument în mâna Creatorului. Pe frontispisciul unei biserici stau scrise următoarele cuvinte: ”Dumnezeu nu îi cheamă la El pe experți, ci El îi califică pe cei neștiutori.” El îi antrenează, El îi învață, El este meșterul ce are grijă de ucenicii Lui. ”Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei ce sunt bolnavi”.

II. Îndoiala născută din necredință. ”Mă vor întreba (…) ce le voi răspunde?
– Necredința va strecura îndoiala în inima unui credincios, iar astfel lucrarea lui Dumnezeu va avea de suferit. Necredința este o caracteristică a vremurilor din urmă, o trăsătură atât de evidentă încât și Domnul Isus a tras un semnal de alarmă în cap. 18 din Evanghelia după Luca: ”Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

III. Frica de eșec. ”N-au să mă creadă, n-au să mă asculte. Vor zice: nu ți s-a arătat Domnul!”
– Teama de a nu falimenta în demersurile pe care le facem ne împiedică să avem rezultate, cauza fiind faptul că privim spre oameni și nu spre Dumnezeu. Din acest motiv este greu de multe ori să slujești în public, pentru că nu vrei să-ți strici imaginea de sine atât de perfectă, o imagine pe care te străduiești din răsputeri să o ții neștirbită. CE ESTE MAI UTIL: un pahar frumos din cristal ținut ca și decor într-o vitrină sau o cană din tablă emailată ciobită, dar cu ajutorul căreia îți potolești setea mereu? Ce doriți să fiți: un exponat într-o vitrină sau un obiect folosit mereu?

IV. Focalizarea pe propria persoană. ”(…) nu sunt un om cu vorbirea ușoară.”
– Când se uita la el, Moise avea dreptate: era plin de o serie de neajunsuri. Ce nu înțelegea el însă, era faptul că Dumnezeu se baza, nu pe abilitățile lui Moise, ci pe resursele divine ale Celui ce ține întreaga lume prin puterea Sa.
– Când privim prea mult spre noi înșine uităm de Cel care ne oferă resursele Sale și care ne asigură că, prin credință, putem beneficia de toate bunătățile de pe rafturile din cămara Cerului.
– Succesul nostru nu depinde de abilitățile noastre în calitatea de slujitori ai lui Dumnezeu, cât depinde de încrederea în Stăpânul nostru și ascultarea de Dumnezeu.

3. Nu nesocoti chemarea lui Dumnezeu – Exod 4.13-17
”Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” Aceasta este ultima încercare din partea lui Moise de a se sustrage planului lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, sunt de-acord să facă munca oricine, câtă vreme nu este vorba despre mine.
– Deși textul menționează mai departe că Dumnezeu s-a mâniat pentru aceasta, El nu a renunțat la cel care avea să fie, în final, unealta în mâna lui Dumnezeu.
– În loc ca planul lui Dumnezeu să-l motiveze pe Moise la acțiune, acesta este de-a dreptul înfricoșat. Scuzele pe care Moise le-a adus înaintea Domnului au avut menirea de a-l pune la adăpost de implicarea sa în planul divin, dar în fața lui Dumnezeu nicio scuză nu poate rezista.
– Soluția nu este răzvrătirea sau încăpățânarea, ci supunerea, așa cum odinioară Isaia declara: ”Iată-mă, trimite-mă!”

Concluzia studiului:

Să ne analizăm viața:
– Ești gata să te pui la dispoziția lui Dumnezeu cu resursele pe care, AMINTEȘTE-ȚI, tot El ți le-a dăruit?
– Ești gata să părăsești zona ta de confort pentru a te implica în slujire, pentru a te sacrifica pe tine însuți de dragul ascultării de Dumnezeu?
– Ești gata să-ți exersezi privirea spirituală și auzul spiritual pentru a distinge Fața și glasul lui Dumnezeu?

 Nu uita! Ai fost chemat în familia lui Dumnezeu, prin mântuire, dar acum ești chemat la slujire, pentru ca și alții să intre în familia Tatălui!

Vorbitor: fr. Ioan Scheau, 30 iulie 2015

Postează un comentariu