Nu există comentarii încă

Trei contraste

Referinţe: Galateni 3.1-5

1  O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Cristos ca răstignit?
2  Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?
3  Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?
4  În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar!
5  Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

   Suntem obişnuiţi cu o expunere politicoasă a mesajului din partea apostolului Pavel, de această dată observăm o schimbare a tonalităţii în abordarea subiectului legat de mântuire şi relaţionarea omului cu Dumnezeu. Ce a cauzat această schimbare şi care sunt sunt greşelile strecurate în viaţa credincioşilor din Galatia şi, probabil, şi în vieţile noastre?
   Vom vizualiza trei antiteze ce se regăsesc în pasajul epistolei lui Pavel, care pun accentul pe sintagma SOLA FIDE adică, numai prin credinţă.
1. Contrastul dintre Lege şi har.
   O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Cristos ca răstignit? (vers. 1).

   Pavel nu doreşte să ofenseze atunci când se adresează galatenilor pe un astfel de ton. El îşi exprimă durerea şi uimirea cauzate de schimbarea direcţiei spirituale a acestor credincioşi. Pavel s-a luptat de-a lungul anilor să arate supremaţia harului lui Dumnezeu în detrimentul legii faptelor. Legea nu este păcat, ea este un îndrumător către Cristos. Legea, în sine, nu este un mijloc de salvare spirituală ci, mai degrabă, un acuzator. Omul este mântuit prin credinţă, nu prin Lege.
2. Contrastul dintre firea pământească şi Duh.
   Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească? (vers. 3).
   Dacă mântuirea a fost realizată prin credinţă, de ce ar mai trebui adăugat ceva ulterior? Firea pământească nu este capabilă să realizeze nimic după standardele lui Dumnezeu. Orice ar încerca să facă va fi insuficient.
   Ceea ce a fost început prin Duhul, trebuie continuat şi definitivat tot prin Duhul.
3. Contrastul dintre fapte şi credinţă.
   În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei? (vers. 4-5).
   Atunci când o persoană conştientizează nevoia de mântuire şi acceptă darul lui Dumnezeu, se produc nişte schimbări. Acest proces, de acceptare al lucrării ispăşitoare al Domnului Isus Cristos, presupune uneori suferinţă. Suferinţa poate apărea şi pe parcursul vieţii de credinţă. Domnul Isus nu exclude acest lucru: "…În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea" (Ioan 16.33).
   Faptele noastre cele mai bune nu sunt altceva decât nişte zdrenţe în faţa lui Dumnezeu. Credinţa este cea care dă valoare acţiunilor noastre, ea motivează, ea mişcă, ea determină acţiune.
   Aceste contraste scot în evidenţă faptul că îndreptăţirea noastră înaintea lui Dumnezeu se realizează prin credinţa în Domnul Isus Cristos şi în jertfa Lui pe cruce.

 (Sinteză a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 15 noiembrie 2009)
 
  Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vă invităm să accesaţi meniul RESURSE – ASCULTĂ MESAJE sau
 
  Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu