Nu există comentarii încă

Un Dumnezeu de aproape sau un Dumnezeu de departe?

Referinţe: Ieremia 23.23-24

Traian Prusu   Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe? Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pământul? zice Domnul.

   „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.” Cartea Iov, în capitolul 38, îndreaptă privirile omului către Creator. Începând cu versetul 4, continuând mai apoi cu celelalte versete, puterea lui Dumnezeu este revelată şi ne uimeşte tot mai mult pe parcursul lecturii Cărţii Sfinte.

1. Manifestarea Dumnezeului de departe

   Această putere uimeşte şi azi fizicienii, astronomii, geologii, într-un cuvânt oamenii de ştiinţă ce doresc să cunoască tainele Pământului şi ale Universului. Ştiinţa afirmă că galaxia noastră adună la un loc aproximativ 200 miliarde de corpuri cereşti, că lumina soarelui ajunge pe Pământ după mai bine de 8 minute, iar cea a Stelei Polare după 420 de ani. Dar asta nu este tot. Păsările continuă şi ele să ne uimească. Aceste fiinţe plăpânde sunt capabile să zboare chiar şi peste 5000 km pentru a ajunge la cuiburile pe care le-au părăsit anterior. Asemenea lucruri nu au apărut la întâmplare, ci sunt amprenta unui Dumnezeu ce Își revelează autoritatea și supremația.

2. Manifestarea Dumnezeului de aproape

   ”Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veșnică şi al cărui Nume este sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.” Isaia 57.15 Poate în momentele de restriște ale vieții influența lui Dumnezeu este cel mai bine resimțită.

I. Dezastrele planetare

– Psalm 46.2: De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor. Este binecunoscută în ultima vreme puterea atât de distructivă a valurilor uriașe, tsunami. Mișcările telurice din adâncul oceanelor sunt o realitate incontestabilă.
– Luca 21.26: Oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pămînt; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Dezastrele ce lovesc omenirea nu fac altceva decât să confirme veridicitatea Cuvântului sfânt.
– Psalm 46.4-7: (…) cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună şi pământul se topeşte de groază. Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. Pe Pământ nu există niciun loc geografic care să asigure protecția absolută, doar în prezența Domnului există siguranță deplină.

II. Dezastrele individuale

   Deși încercările din viața omului sunt numeroase, credinciosul nu se teme de niciun rău. Afirmația aceasta se bazează pe spusele Scripturii.
– Psalm 139.14-16: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Dumnezeul Creator pe care-l percepem ca fiind atât de departe, ne cunoaște într-un mod atât de desăvârșit, din cauză că suntem creația Lui. Dar oare nu se confruntă credinciosul cu probleme?
– 2 Timotei 4.18a: Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. Această declarație a fost făcută de apostolul Pavel în timp ce se afla în închisoare, cu puțin timp înainte de a fi decapitat. Dumnezeu nu urmărește numai binele nostru trecător, ci mai ales binele suprem, viața veșnică. Împărăția Sa este destinația finală pregătită pentru noi.
– Romani 8.38-39: Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru.
– Psalm 139.5: Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
Așadar, conceptul Dumnezeului de departe ne înfățișează un Dumnezeu Creator al tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, iar Dumnezeul de aproape ni-L înfățișează pe Cel ce ne poartă zilnic de grijă.

(Sintezã a mesajului expus de fr. Traian Prușu, duminică, 17 februarie 2013)

Postează un comentariu