Nu există comentarii încă

Vântul suflă încotro vrea

Referinţe: Ioan 3.3-8

Isus-si-Nicodim   Aceasta este primul mesaj dintr-o serie despre Duhul Sfânt. Noul Testament ne prezintă patru porunci date creștinului cu privire la Duhul Sfânt. Două sunt pozitive și două sunt negative:
„Fiți plini de Duh” (Efeseni 5.18), respectiv „Umblați cârmuiți de Duhul” (Galateni 5.16)
„Nu întristați pe Duhul Sfânt” (Efeseni 4.30) și „Nu stingeți Duhul” (1 Tesaloniceni 5.19)
În cuprinsul acestei serii de mesaje vom petrece câte o predică pe fiecare dintre poruncile menționate, dar azi ne vom opri la un pasaj din Evanghelia după Ioan ce descrie autoritatea și puterea Duhului Sfânt. Mai întâi două considerente importante:
(1) Duhul Sfânt este o Persoană, pentru că manifestă atributele unei persoane (rațiune, sentimente și voință), pentru că manifestă acțiunile unei persoane (călăuzește, aude, vorbește, convinge, mijlocește, face minuni), pentru că i se atribuie lucrurile unei persoane (să fie ascultat, poate fi mințit, stârnește împotrivire, poate fi întristat, poate fi insultat, poate fi blasfemiat), pentru că se raportează ca o Persoană la celelalte persoane (față de apostoli, față de ceilalți membri ai Trinității, față de propria Sa putere).
(2) Duhul Sfânt este Dumnezeu, pentru numele pe care L-a primit (Duhul lui Isus, Duhul Dumnezeului nostru), pentru atributele Lui, care îi aparțin doar lui Dumnezeu (omnisciența, omniprezența, omnipotența), pentru acțiunile Sale caracteristice doar lui Dumnezeu (nașterea din fecioară, inspirația Scripturilor, facerea lumii), pentru asocierile Sale cu celelalte persoane ale Trinității (Duhul Domnului, Duh și Dumnezeu, egalitate).

I. Vântul Duhului Sfânt

   Cu aceste clarificări în mintea noastră să începem să ne uităm la cuvintele lui Isus din Ioan 3.8. Acest verset este parte din conversația lui Isus cu Nicodim, conducătorul evreu care a venit la Isus noaptea. Când Isus i-a spus: „Trebuie să te naști din nou ca să poți vedea împărăția lui Dumnezeu”, Nicodim nu a înțeles conceptul, astfel încât Isus i-a explicat că din carne se naște tot carne (vorbind de nașterea umană), dar numai Duhul lui Dumnezeu ar putea da o naștere din nou în domeniul Duhului (vers. 6). Apoi, Isus a adăugat acest cuvânt explicativ din versetul 8: „Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul”. Să acordăm o atenție deosebită la două cuvinte din acest verset: „vânt” și „Duhul.” Sunt două cuvinte care în limba greacă provin din același cuvânt: pneuma. Noi avem cuvintele derivate în limba română de la acest cuvânt grecesc, pneumatic (utilaj cu aer comprimat) și pneumonie (o boală a plămânilor). În funcție de context, pneuma poate însemna suflare, vânt sau duh. În acest caz, același cuvânt grecesc are două semnificații, în același verset. Vântul slujește ca un simbol excelent al Duhului Sfânt. După cum Isus subliniază lui Nicodim, vântul prin însăși natura sa este invizibil imprevizibil și incontrolabil. El este suveran și nu poate fi luat în captivitate de către vreo persoană.

II. Venirea Duhului Sfânt

   Faptele Apostolilor, capitolul 2 descrie coborârea Duhului Sfânt în ziua de Rusalii, peste micul grup de ucenici ce era prezent în Ierusalim și se ruga. Versetele 1-4 prezintă ordinea celor patru lucruri ce s-au întâmplat cu acest prilej:
A. Sunet, ca vâjâitul unui vânt puternic, a umplut casa.
B. Limbi ca de foc s-au așezat pe fiecare dintre ei.
C. Ei au fost umpluți cu Duhul Sfânt.
D. Ei au început să vorbească în alte limbi.
Vânt … Foc … Duhul Sfânt … Limbi. Mai târziu, Petru a predicat Evanghelia și trei mii de oameni au fost mântuiți într-o singură zi, iar biserica creștină s-a născut. Notați secvența din nou: Vânt … Foc … Duhul Sfânt … Limbi … Predică … Convertire. De ce a venit vântul primul? Pentru că suflarea Duhul Sfânt prin fiecare inimă face pregătirea pentru continuarea lucrărilor ce o să vină. Deci, asta trebuie să se întâmple și cu noi astăzi. Avem nevoie de vântul Duhului care să sufle aer proaspăt prin inimile noastre, care să înlocuiască teama cu credința, mânia cu iertarea, îndoiala cu speranța, răzbunarea cu dragostea, judecata cu mila, amărăciunea cu încrederea, mândria cu umilința, invidia cu bunătatea, lașitatea cu curajul, nerăbdarea cu perseverența, asprimea cu compasiunea și egoismul cu generozitatea.
Nimeni nu va veni niciodată la sfârșitul Duhului Sfânt. Nimeni nu va veni niciodată la sfârșitul Domnului Isus Cristos. Nimeni nu va veni niciodată la sfârșitul lui Dumnezeu Tatăl.
Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt – să ne aducă în permanență într-o experiență mai profundă cu privire la cine este Dumnezeu.

III. Suveranitatea Duhului Sfânt

   Isus a aplicat imaginea de vânt a Duhului, în ultima frază din versetul 8: „Așa este cu oricine este născut din Duhul”. Nicodim nu a venit în noaptea aceea cu intenția de a fi convertit. Dar asta este ceea ce s-a întâmplat: Duhul l-a atras spre Isus. Același lucru este valabil pentru toata lumea care vine la Cristos. În Ioan 6.44 Isus declară că „nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis„. Tatăl îi atrage pe păcătoși la Fiul prin Duhul Sfânt. Și toți cei care sunt atrași nu vor fi respinși (Ioan 6.37).
Avem nevoie să fim schimbați, dar numai Dumnezeu ne poate schimba. Atunci când suflă vântul Duhului Sfânt asupra noastră, el șterge pânzele de paianjen țesute de îndoială și descurajare, el curăță murdăria păcatului și compromisul din noi și ne pregătește pentru o revărsare proaspătă a puterii Lui.

   O, vânt al lui Dumnezeu, suflă peste noi azi!

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 30 iunie 2013)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu